A început numărătoarea inversă. Trei luni ne mai despart de startul campaniei pentru alegerile europarlamentare și cele locale – în fapt, marele start al anului super-electoral 2024. Preocuparea partidelor pentru liste și candidați, firească până la un punct, s-a transformat într-un spectacol nu de puține ori grotesc, care forțează acrobații politice dizgrațioase și retorică patetică, impregnată cu mai-vechiul iz de oportunism, îndoit cu o doză puternică de servilism. Lăsăm la o parte faptul că, în toată această îmbrânceală, programele politice lipsesc cu desăvârșire, făcând loc cu generozitate discursurilor găunoase și glumelor ratate. Ne “liniștim” la gândul că o fi prea devreme. Așa cum bine știm, în România, deseori e prea devreme pentru ceea ce contează cu adevărat – sigur, atunci când nu e deja prea târziu.
Dincolo de numele celor care vor popula multiplele listele care s-au transformat într-un adevărat câmp de luptă, există o serie de direcții care, foarte probabil, vor modela dezbaterea publică din România viitorilor ani. Evident, prea puțini dintre cei care luptă acum puternic pe frontul listelor își găsesc timp să comunice public pe marginea acestora.
Studiile realizate prin intermediul busolelor politice din ultimii doi ani au reliefat cel puțin aceste cinci mari direcții de comunicare:
- Uniunea Europeană se confruntă cu un contra-narativ tot mai eficient. AUR și SOS sunt expresiile unor curente de opinie care prind rădăcini tot mai adânci în România. Acestea au atras un electorat adesea confuz, profund vulnerabil politic, pe care îl hrănesc cu narative care îl vor îndepărta și mai mult de o perspectivă ceva mai sofisticată privind apartenența României la Uniunea Europeană. Trăim, de fapt, transpunerea, și în România, a unui scenariu deja validat în alte țări (sigur, cu pericolele pe care le ascunde specificul nostru național).
- Elitele din toate domeniile (academic, business, politic) își pierd treptat din legitimitate. Există un sentiment anti-elite foarte puternic în România, care alimentează așa-numitul cinism politic (sursa primară a absenteismului la urne). Îngrijorător de mulți români consideră că elitele (din toate domeniile testate) au ajuns în pozițiile pe care le ocupă prin mijloace imorale sau chiar ilegale. Mai mult, în contextul războiului din vecini, românii par a fi mai degrabă îngrijorați nu atât de de forța militară a Rusiei, cât de incapacitatea elitelor de a răspunde coerent provocărilor acestei perioade.
- Inteligența Artificială (AI) este, pentru mulți tineri, o sursă de îngrijorare. Văduvită de o dezbatere reală privind impactul pe care îl are – și mai ales pe care-l va avea – asupra societății, AI-ul s-a transformat, din perspectivă politică, într-o veritabilă bombă cu ceas. Iar tinerii, “nativii digiali” se simt abandonați în fața acestui moment de cotitură pe care îl trăim cu toții. Lăsată la voia întâmplării, povestea AI-ul riscă să fie spusă de cei care nu înțeleg acest fenomen, sau de cei care o înțeleg doar din perspectivă electorală, meschin și strâmb.
- “Mobilitatea verde” are o nebănuită forță de dezbinare socială și politică. Deși nici în Occident tranșată, dezbaterea privind nevoia utilizării la scară largă a mașinilor electrice este mult mai prezentă acolo decât în România. Cu toate acestea (sau poate tocmai de aceea), tema mobilității verzi cască o prăpastie adâncă între segmente relativ largi ale societății noastre și generează o tensiune aproape ideologică – alimentată probabil (cel puțin deocamdată) de rațiuni de ordin economic.
- Nevoia de politici publice e mai acută decât oricând. Pandemia și războiul din proximitatea noastră par a fi trezit un simț critic în rândul unui anumit segment al populației: preponderent urban, cu studii medii-superioare, activ. Măsurile de azi pe mâine, promisiunile electorale fără un track-record nu mai țin. E o doză de sofisticare politică pe care o vedem în rândul acestei populații față de acum două sau chiar un ciclu electoral. Probabil aici găsim sursa repornirii motorului gripat al politicii românești. Rămâne de văzut.
Rămâne de văzut și în ce măsură aceste teme (sau altele similare, mai suple sau mai cuprinzătoare decât acestea) vor face obiectul dezbaterilor politice din acest an super-electoral. Să fim de bună-credință (sau o fi prea târziu?).
Mihnea S. Stoica
